Introducere
De la bun inceput vom stabili ca denumirea generica de "palmipede" se refera la pasarile de apa domestice care au degetele labelor unite printr-o membrana(https://dexonline.ro/definitie/palmipede). Deoarece literatura romana este destul de saraca in informatii pertinente care se refera la cresterea palmipedelor, iar cele gasite pe internet de foarte multe ori sunt de calitate indoielnica, lansate in general de amatori, voi incerca in randurile de mai jos sa creez o pagina (lansata tot pe internet) in care pasionatii de cresterea pasarilor de apa sa poata gasi informatii folositoare. Ma voi referi in continuare la acea categorie de crescatori care detin o anume suprafata de pajiste sau livada si incearca sa produca o gasca cat mai ecologica, care sa le furnizeze atat carne de buna calitate cat si puf si boboci sau chiar oua pentru diferite utilitati si nu la cresterea industriala care concentreaza efective foarte mari pe suprafete mici, in general in conditii de captivitate totala pe pardoseli betonate. Cresterea palmipedelor ca de altfel orice activitate facuta cu succes are la baza ei pasiunea. Fermele industriale, strict specializate pe un anumit produs si indeosebi acesta este ficatul gras, achizitioneaza bobocii de o zi de la fermele de reproductie, unde se practica incrucisarea interasiala si interliniara. Bobocul achizitionat sub denumirea de broiler, este hibridul interasial sau interliniar, cu performante de productie foarte bune in primul an, cu conditia respectarii cerintelor de hrana si intretinere. Inmultirea acestui hibrid in generatiile urmatoare, duce la scaderi importante de productie iar fertiltatea lasa mult de dorit. Deasemenea pretentiile fata de hrana si microclimat, precum si sensibilitatea la boli sunt ridicate la acesta. Dar aceste lucruri se refera la cresterea industriala la care am spus ca nu vom face referire, decat cu scopul de a atentiona crescatorii care achizitioneaza in primul an boboci de gasca de import pentru a-i inmulti, iar in al doilea an sunt dezamagiti. In exploatatiile mici, care caracterizeaza majoritatea crescatoriilor de gaste autohtone, se practica cu mult mai mult succes cresterea raselor locale. Acestea se preteaza foarte bine la cresterea extensiva , cu consum de cereale redus si cu un volum foarte mare de masa verde pe care gastele o asimileaza prin pasunat. Aceste rase locale sunt de fapt gastele autohtone crescute de multe generatii in gospodariile aflate in apropierea unui curs de apa si nu numai. Aceste populatii de gaste dau toamna o carcasa de foarte buna calitate, obtinuta economic si ceea ce este si mai important pentru noi, o carne obtinuta "curat" fara adausuri diverse cum ar fi corectorii de gust, stimulatorii de crestere, antibiotice, etc.in furaje. Deasemenea, rezultate bune in cresterea extensiva dau si rasele de greutate medie precum si metisii acestora cu gasca locala.
Caracteristicile raselor
Gastele din rasa locala sunt gaste mai usoare, se caracterizeza printr-o greutate la varsta maturitatii corporale de 3.5- 4 kg la femele si de 4.5 - 5 kg la masculi, viteza de crestere a bobocilor buna, la varsta de 8 saptamani este de 3 kg.
 |
| Poza 1 |
Formatul corporal este armonios, segmentele corpului fiind bine proportionate ca dezvoltare unele fata de altele. Ciocul potrivit de mare de culoare portocaliu intens ca si picioarele, gatul nu atat de lung ca la rasele chinezesti, dar nici foarte scurt ca la unele rase de carne. Formatul general al corpului este unul aerodinamic si chiar daca in aparenta pasarea da impresia de miscari lente, ea se ridica cu usurinta in aer. Aripile sunt bine dezvoltate si ajuta cu usurinta la ridicarea pasarii in zbor, aceste gaste utilizand cu succes aceasta metoda de deplasare, mai ales in sezonul de toamna cand gastele salbatice se pregatesc de migratie. Rasa se caracterizeaza printru-un temperament vioi dar echilibrat, fiind in continua cautare de iarba pentru pascut, foarte circumspecte cu strainii sau alte animale straine curtii dar foarte prietenoase si docile cu cei ai casei. Penajul se caracterizeaza la femele printr-un fond alb pe care sunt diseminate pene cenusii mai mult sau mai putin colorate, in general sub forma unor pete, iar la masculi prin culoarea alba pe tot corpul(poza 1), acesta fiind un semn distinctiv si usor de urmarit in ceea ce priveste impartirea pe sexe in vederea formarii loturilor de reproducatori. Numarul de oua depuse este de cca 10-12 per ponta uneori 15, la 70% din efectiv manifestandu-se si al doilea ciclu de ouat in anumite conditii. Instinctul de clocit si de ingrijire a puilor este foarte dezvoltat, unele dintre ele devenind chiar agresive fata de tot ce misca in jurul cuibului in aceasta perioada.
Rasa Landez(Landaise)
Rasa de marime mijlocie, cu greutate corporala destul de buna 5 - 5.5 kg la femele, 6 - 6.5 kg la masculi, formata si ameliorata in directia obtinerii ficatului gras, prezinta un gat lung si larg, ciocul si picioarele de culoare roz, penajul pe spate si pe partile laterale de culoare cenusie, iar cel de pe burta de culoare alba. Productia de oua multumitoare, cca 35 / ciclu de ouat , fecunditatea ceva mai scazuta decat la gasca locala ( 75 %) , instinctul de clocit destul de slab evidentiat
Etapele cresterii gastelor
Pentru o mai usoara si clara intelegere, vom imparti in continuare viata gastelor in etape sau perioade, care caracterizeaza stadiul de dezvoltare a organismului, activitatea metabolica si in relatie cu acestea comportamentul acestor pasari incepand de la stadiul de embrion si pana la finalitatea vietii de matur.
Reproductia gastelor
Reproductia gastelor este o etapa de foarte mare importanta in cresterea lor, de succesul acestei perioade fiind legata o mare parte din rentabilitatea cresterii acestei specii si se caracterizeaza prin cativa indicatori cum ar fi: numarul de oua depuse, procentul de fertilitate al acestora, eclozionabiltatea lor deci numarul de boboci obtinuti. Maturitatea sexuala la gaste se instaleaza functie de rasa, intre varsta de 7 - 10 luni, la cresterea extensiva inceperea ouatului si manifestarea comportamentului sexual fiind vizibile de abia in lunile februarie - aprilie din anul urmator chiar daca gastele au atins varsta de 11 - 12 luni. Aceasta intarziere se datoreaza sezonalitatii reproductiei, gastele ca de altfel toate pasarile fiind dependente in primul rand de factorul "lumina" care in cateva cuvinte actioneaza prin intermediul ochiului asupra glandelor endocrine, care mai departe prin productia de hormoni actioneaza asupra gonadelor in consecinta manifestandu-se comportamentul sexual si producerea oului.
Raportul intre sexe si formarea loturilor de reproducatori In aceasta perioada foarte importante sunt urmatoarele: raportul intre sexe, formarea loturilor de reproductie, spatiul de cazare, hranirea, intretinerea, recoltarea si pastrarea oualor.
Raportul intre sexe, functie de rasa poate fi de 1 - 3 pentru rasele grele si de 1 - 5 pentru cele usoare. Un raport prea strans de sub 1 - 3 duce la competitie prea mare intre gascani incat se vor impiedica unii pe altii sa copuleze si vor dezvolta multe lupte, un raport prea larg de peste 1 - 5 va duce la neacoperirea numarului de femele, existand sansa de a ramane femele nefecundatae si la epuizarea timpurie a masculilor. Cel mai optim raport poate fi stabilit pe baza observatiei, in general 1 - 4 fiind un raport optim.Formarea loturilor de reproductie trebuie sa aiba loc cu cel putin trei luni inaintea inceperii perioadei reproductive si anume daca aceasta incepe la mijlocul lunii februarie in cresterea sezoniera, atunci loturile ar trebui formate la jumatatea lunii noiembrie in anul precedent.
Spatiul de cazare si intretinerea gastelor
Spatiul de cazare trebuie sa fie suficient incat sa nu determine inghesuirea pasarilor, acesta fiind calculat la maximum 2 capete / metru patrat,cu conditia ca ziua sa fie lasate libere in padoc sau pe pasune. Padocurile sau locul unde gastele sunt tinute peste zi, trebuie sa asigure un spatiu mai mare , de cel putin 2 metri / cap, sa fie uscat si sa fie prevazut cu adapatori. Majoritatea surselor bibliografice sunt de acord ca imperecherea la gasca se poate produce si pe uscat in lipsa apei, parerea noastra desprinsa in urma observatiilor multianuale este ca intotdeauna gasca va prefera ca acest lucru sa se petreaca in apa, in condiitiile de reproducere in lipsa apei procentul de fecunditate scazand cu aproximativ 10%.
De mare importanta este pastrarea penajului curat, acesta conferind o buna termoizolatie pasarii. Acest lucru se face prin acordarea unei suprafete optime per cap atat in adapost cat si in afara acestuia si prin accesul la apa in vederea toaletarii penajului.
Hranirea gastelor in perioada de reproductie
Hranirea stimultiva a gastelor de reproductie trebuie sa inceapa cu cca o luna inainte de inceperea ouatului. Ele trebuie sa primeasca un furaj mai bogat in proteina si deorece in tara noastra este mai greu sa intram in posesia unui furaj destinat exact acestei categorii, acesta il putem asimila cu furajul pentru gaini ouatoare produs in fabricile de nutreturi concentrate, un furaj cu cca 18% proteina. Se mai poate produce acest furaj si in sistem gospodaresc daca avem la indemana o moara pentru produs uruiala, cereale(porumb, grau, ovaz) srot de soia si floarea soarelui, calciu furajer dupa urmatoarea reteta: cereale in amestec cca 70%, srot de foarea soarelui 10-15%, srot de soia 5-7%, calciu furajer 2-3% si o doza de vitamine buvabile in apa de baut. Ratia zilnica de furaje este de cca 200 grame / cap, de o foarte mare importanta fiind structura furajului incat acesta sa nu determine ingrasarea gastelor, ponderea mare a porumbului determinand acest lucru. Deoarece in perioada de iarna covorul de iarba este acoperit de zapada, noi am administrat in aceasta perioada gastelor fan de pajiste, acestea consumandu-l cu placere probabil completandu-si necesarul de fibre si vitamine. Nelipsit in aceasta perioada a fost si nisipul sau gritul furajer, care ajuta la digestie. Intreaga iarna, cu exceptia zilelor in care zapada este foarte mare, gastele noastre sunt tinute in spatiul exterior, beneficiind de razele solare precum si de firele verzi de iarba gasite sub zapada. Cele care au acces la rau in aceasta perioada recolteza muguri de salcie de pe marginea apei, in acest sens aducandu-si si un aport la cofigurarea vegetatiei de pe marginea apei.
Atunci cand crescatorul detine un numar mai mare de gaste si cand hrana trebuie sa fie restrictionata la 150 - 200 grame / cap, lungimea jgheabului de hranire trebuie sa asigure un front de furajare de cca 17 cm / cap , asa fel incat toate pasarile sa poata avea acces in acelasi timp la hrana. In caz contrar cele mai puternice vor ingera mai mult si se vor ingrasa , iar cele mai slabe vor reusi sa manance mai putin , cu consecintele de rigoare.
Recoltarea si pastrarea oualor
Recoltarea si pastrarea oualor trebuie sa se faca in fiecare dimineata si seara, de o mare importanta fiind curatenia in cuibare si in imprejurimile acestora, o pardoseala si un cuibar uscat vor pastra un ou curat. Pentru aceasta, pardoseala trebuie mereu improspatata cu un strat de rumegus uscat si evitarea amplasarii unor surse de apa in apropierea cuibarelor.Recoltarea oualor in anotimpul rece trebuie facuta cat de des se poate, deoarece temperaturile de sub 5 grade Celsius pe o perioada mai indelugata duc la sterilitatea oului, recoltarea de mai multe ori pe zi evitand si sansa de a se murdari si contamina cu diversi agenti patogeni.
Pastrarea oaulor se face in spatii racoroase (8-12 grade Celsius) unde se intorc zilnic de doua ori, iar durata de pastrare sa nu fie mai mare de 15 zile.
Incubatia naturala (clocitul)
Gasca cloceste acolo unde se oua. Aceasta caracteristica e foarte importanta, deoarece ele trebuie determinate sa oua acolo unde noi ne dorim ca ele sa cloceasca. Pentru aceasta se confectioneaza o lada cu dimensiunile 70 / 50 / 40 in care se pun paie, fan sau otava si se amplaseaza in adapostul gastelor. Astfel el va fi luat in primire de catre gaste.Avand confirmarea ca gasca a cazut closca, se pun ouale in cuib si se asteapta 28 de zile pentru ca din ele sa iasa bobocii.
Semnele care ne anunta ca gasca incepe sa cloceasca
Cand gasca incepe clocitul, ea isi schimba comportamentul si anume: ramane pe cuibar, devine agresiva, unele dintre ele musca cu ciocul, isi deschid larg aripile si lovesc intrusul cu ele, emit "sasaitul" specific de intimidare si deasemenea inca un indiciu foarte important, fecalele devin diareice si urat mirositoare. Pentru a evita accidentele, este recomandat ca ouale sa se puna in cuibar in lipsa gastei. Pentru aceasta se imobilizeaza gasca prin contentia aripilor si a capului, acoperindu-i ochii cu mana pentru a fi mai putin stresata si se aseaza intru-un tarc sau o cusca. Dupa ce ouale au fost depuse in cuib, se lasa gasca sa-si ''descopere'' singura cuibul si sa isi ia ouale in primire. O alta recomandare legata de clocit se refera la asigurarea hranei si mai ales a apei in permanenta, asa incat cand gasca paraseste cuibarul sa dispuna de acestea. Daca in zona de clocit mai circula si pasari din alte specii (gaini), lasati in apropiere si un gascan care sa pazeasca cuibul. Gainile pot ravasi cuibarul in timp ce gasca este iesita la adapat.
Controlul ovoscopic al oualor
La 8 zile se poate face prima verificare ovoscopica, pentru a vedea care din ele au embrioni formati si care sunt sterile.
Cu ajutorul unei lanterne mici sau a lanternei telefonului mobil, se apropie lumina acesteia de coaja oului in conditii de intuneric si se observa urmatoarele: daca oul este fertil si in el exista embrion viu, atunci veti observa un punct central mai inchis la culoare, de la care pornesc sub forma unui paianjen firisoare de vase de sange.
Mai puteti intalni un cerc rosu in jurul oului sau un punct negru fara ramificatii de vase de sange, ambele semnificand embrioni morti si deasemenea "oale limpezi" , adica oule clare, transparente , fara nici o formatiune in interior, acestea fiind cele nefecundate. In urma controlului vor ramane doar ouale cu embrioni viabili. Cele sterile pot fi retrase din cuib pentru ca cele ramase sa poata fi ingrijite mai bine. De obicei, in a 28-a zi primele oua sunt ciocanite si apar primii boboci.
Nu se recomanda a se face controlul oualor mai devreme de 8 zile pentru cei care nu au ochiul format prin experienta.
Aceste date referitore la ovoscopie sunt valabile si pentru incubatia artificiala
Incubatia artificiala
Incubatia artificiala se practica doar in cazul in care este vorba de un numar mare de oua sau de rase de gaste care si-au pierdut total instinctul de clocit.
In aceste conditii incubatia artificiala prezinta cateva avantaje in comparatie cu cea naturala si anume:
Aceste date referitore la ovoscopie sunt valabile si pentru incubatia artificiala
Incubatia artificiala
Incubatia artificiala se practica doar in cazul in care este vorba de un numar mare de oua sau de rase de gaste care si-au pierdut total instinctul de clocit.
In aceste conditii incubatia artificiala prezinta cateva avantaje in comparatie cu cea naturala si anume:
- poate asigura obtinerea unor serii mai mari de boboci de aceeasi varsta, ceea ce face posibila efienticizarea activitatii de crestere a acestora si posibilitatea livrarii spre sacrificare a unor cantitati mai mari si mai uniforme de gaste
- confera o productivitate cu atat mai ridicata cu cat capacitatea de incubatie este mai mare
- se reduce foarte mult spatiul in care se desfasoara incubatia
Cel mai important element in procesul incubarii, este incubatorul. Cu cat acesta este mai perfectionat si mai bine pus la punct cu cerintele embrionului de gasca, cu atat rezultatele vor fi mai bune.
In functie de modul in care sunt construite putem distinge doua tipuri de incubatoare, respectiv incubatoare de suprafata si incubatoare de volum.
Incubatoarele de suprafata sunt in general incubatoarele mici, destinate segmentului hoby, in care incap cca 30 - 33 oua de gasca, in care umiditatea nu este controlata iar temperatura nu este reglabila si unde intoarcerea se face manual.
Randamentul acestora este in general mediocru spre slab si in functie de respectarea cerintelor de racire si umezire se obtin eclozionari de cca 45 - 50 %
Incubatoarele de volum sunt cele dotate cu sistem de incalzire, umidificare si intoarcere a oualor in regim automat, unde toti acesti parametrii sunt ajustabili functie de cerintele embrionului. Ca si capacitati aceste pornesc de la cateva zeci de oua si pot ajunge in statiile mari de incubatie la mii si zeci de mii de oua pe serie.
Incubatia artificiala trebuie sa respecte un program de racire si umidificare a oualor conform urmatoarului tabel:
Intretinerea bobocilor in primele zile de viata
Incubatoarele de suprafata sunt in general incubatoarele mici, destinate segmentului hoby, in care incap cca 30 - 33 oua de gasca, in care umiditatea nu este controlata iar temperatura nu este reglabila si unde intoarcerea se face manual.
Randamentul acestora este in general mediocru spre slab si in functie de respectarea cerintelor de racire si umezire se obtin eclozionari de cca 45 - 50 %
Incubatoarele de volum sunt cele dotate cu sistem de incalzire, umidificare si intoarcere a oualor in regim automat, unde toti acesti parametrii sunt ajustabili functie de cerintele embrionului. Ca si capacitati aceste pornesc de la cateva zeci de oua si pot ajunge in statiile mari de incubatie la mii si zeci de mii de oua pe serie.
Incubatia artificiala trebuie sa respecte un program de racire si umidificare a oualor conform urmatoarului tabel:
Intretinerea bobocilor in primele zile de viata
Luati bobocii din cuib deabia dupa ce ei s-au uscat si inzdravenit bine, la cca 10 -12 ore de la eclozare. Dupa ce toti bobocii au eclozat, puneti-i intr-un nou adapost, izolat de curentii de aer si rapitori (sobolani). In primele 24 de ore ei au nevoie doar de apa, rezerva de hrana din perioada embrionara le asigura supravietuirea inca 2-3 zile.Cel mai bun ingrijitor pentru boboci, este gasca-mama. Aceasta, daca nu este stresata si are spatiu suficient la dispozitie isi va incazi bobocii, ii va indemna sa manance si ii va duce la pasune inca din primele zile de viata, ii va supraveghea. O alternativa la gasca-mama este eleveioza sau lampa cu infrarosii, care incalzeste bobocii intr-un spatiu inchis, insa aceasta presupune o mare atentie din partea ingrijitorului incat aceasta sa functioneze permanent sa nu supraincalzeasca dar nici sa nu expuna bobocii la frig. Incepand cu varsta de o saptamana bobocii pot iesi la iarba.
Alimentatia bobocilor de gasca Pentru primele trei zile, bobocilor li se poate administra hrana uscata, constituita din uruiala de porumb goala, fara amestecuri de sroturi, excesul de proteina in aceasta perioada nefiind benefic , deoarece aparatul lor excretor nu este inca ajuns la maturitatea functionala. Incepand cu a treia- a patra zi pana la varsta de opt saptamani, bobocilor li se poate administra un amestec uruit bogat in proteina, foarte bune rezultate dand furajul comercial administrat puilor de gaina.
Un amestec gospodaresc se poate obtine dupa urmatoarea reteta: porumb 50%, grau, orz 25%, sroturi de floarea soarelui si soia 25% . De foarte mare importanta este apa, care trebuie asigurata in permanenta, pentru uzul gospodaresc fiind foarte bune adapatorile semiautomate din plastic. In prima si a doua saptamana bobocilor li se asigura hrana in permanenta, de la varsta de trei zile ei folosesc deja si iarba scurta prin pasunat. Dupa doua saptamani de viata hrana li se poate administra in doua sau trei tainuri pe zi, numarul acestora descrescand, incat de la opt saptamani un singur tain administrat seara asigura necesarul de nutrienti pentru intreaga zi, daca iarba tanara este asigurata la discretie. O crestere buna a bobocilor pana la varsta de opt saptamani duce la obtinerea unor pasari mature bine dezvoltate si cu un consum de furaje mult mai economic decat daca in aceasta perioada nu se asigura necesarul de nutrienti conform varstei. Dupa varsta de opt sapatamani bobocilor li se asigura pasune de buna calitate, apa la discretie si umbra pe timpul verii, iar seara un supliment de furaje. In functie de destinatia pe care o au mai departe, reproductie sau ingrasare, ei vor fi alimentati diferit incepand cu luna septembrie.
Un amestec gospodaresc se poate obtine dupa urmatoarea reteta: porumb 50%, grau, orz 25%, sroturi de floarea soarelui si soia 25% . De foarte mare importanta este apa, care trebuie asigurata in permanenta, pentru uzul gospodaresc fiind foarte bune adapatorile semiautomate din plastic. In prima si a doua saptamana bobocilor li se asigura hrana in permanenta, de la varsta de trei zile ei folosesc deja si iarba scurta prin pasunat. Dupa doua saptamani de viata hrana li se poate administra in doua sau trei tainuri pe zi, numarul acestora descrescand, incat de la opt saptamani un singur tain administrat seara asigura necesarul de nutrienti pentru intreaga zi, daca iarba tanara este asigurata la discretie. O crestere buna a bobocilor pana la varsta de opt saptamani duce la obtinerea unor pasari mature bine dezvoltate si cu un consum de furaje mult mai economic decat daca in aceasta perioada nu se asigura necesarul de nutrienti conform varstei. Dupa varsta de opt sapatamani bobocilor li se asigura pasune de buna calitate, apa la discretie si umbra pe timpul verii, iar seara un supliment de furaje. In functie de destinatia pe care o au mai departe, reproductie sau ingrasare, ei vor fi alimentati diferit incepand cu luna septembrie.
