Tendinta in zootehnia moderna este aceea de a obtine de la un singur individ cantitati cat mai mari de carne, oua , lapte, adica cu alte cuvinte un singur aparat respirator, excretor, circulator, digestiv si reproducator sustin productii mai mari decat la rasele neameliorate. Ca atare prototipul vacii de lapte este un organism slab imbracat in muschi, dar cu o capacitate digestiva, respiratorie si circulatorie mare, necesare producerii unei mari cantitati de lapte, cu alte cuvinte, mananca mult pentru un transfer maxim in productia de lapte. Prototipul vacii de carne, a porcului industrial, puiului industrial de carne, a gîștei si a raței pentru carne este cel al unui organism imbracat abundent in muschi, cu forme rotunjite, de cele mai multe ori cu temperament letargic potrivit acumularii de masa musculara. Aici suntem ajunsi dupa multi zeci de ani de selectie stiintifica continua.
Din punct de vedere economic este net avantajos ca un singur organism sa dea cantitati cat mai mari de produse alimentare. Justificarea este ca organismele pe langa necesarul de productie, au nevoie de un necesar de energie metabolica, cheltuiala facuta pentru intretinerea functiilor vitale, respiratie, circulatie sanguina, reglarea temperaturii, plus ca de la fiecare individ prin abatorizare, rezulta si o cantitate de asa zise parti fara valoare economica, cum ar fi capetele, extremitatile mebrelor, si deseuri (masa intestinala) deci judecata este ca pentru a obtine, sa zicem 100 kg de muschi de calitate, este mai avantajos sa crestem doi porci performanti decat trei mai putin performanti, unde mai punem si manopera in plus necesara abatorizarii sau sase gaste de carne in loc de zece pentru o anumita cantitate de muschi pectorali si pulpe. Desigur, unde este castig este si pierdere. Animalele au devenit mai sensibile la boli si factori de mediu, iar produsele si-au pierdut din calitatile organoleptice(gustative in principal) ceea ce ne duce cu gandul si la o anumita schimbare in compozitia lor. Pierderea referitoare la sensibilitatea marita a animalelor a ramas in curtea crescatorului si de multe ori se intervine cu antibiotice sau alti adjuvanti chimioterapici pentru a o stopa. Pierderea calitatilor organoleptice (gust, miros, culoare) si deci compozitie chimica, este transferata in curtea consumatorului. Cred ca ar fi cazul ca obiectivele de selectie si ameliorare sa ia in calcul si aspectul calitativ al produselor






