Gasca care se intoarce

 Multe au fost surprizele si momentele placute pe care mi le-a oferit cresterea gastelor, incepand  de la realizarea a doua serii de boboci pe an, la gascanul clocitor si la cresterea bobocilor in cultura de porumb, dar aceasta din urma le-a depasit pe toate.

Pentru a realiza un procent de fecunditate mai bun, am extras un grup de sase gaste si un gascan din "cireada" de la Hala si le-am dus intr-o noua locatie aproape de apa curgatoare (cca 30 m) . Acolo, in fiecare dimineata gastele vecinilor isi fac veacul pe marginea ghetii. Apa de fapt e un rau cu latimea de cca 20 metrii, chiar mai lat atunci cand  este suparat, strajuit de salcii pe ambele maluri. In prima zi gastele au zburat impreuna cu cele ale vecinilor peste copacii de pe malul apei si au aterizat pe gheata, seara intorcandu-se din nou acasa. In a doua zi odata cu incalzirea vremii podul de gheata s-a spart si in cateva ore vuietul si scrasnetul ghetii au lasat o albie plina de sloiuri uriase de gheata printre care torentul curgea negru si repede. Cu toate acestea gastele mele s-au intors seara acasa precum si cele ale vecinilor; mai putin una. Mentionez ca inainte de a le lasa in libertate la apa, am vopsit gastele pe cap cu vopsea rosie incat sa le pot distinge usor de la distanta. Deoarece torentul era foarte puternic, dupa cateva cautari m-am resmnat cu gandul ca gasca mea a fost pierduta undeva in josul apei si ca va sfarsi probabil ca masa pentru vreo vulpe. Nici a doua zi nu a aparut gasca lipsa si resemnarea a fost definitiva. La vizita de seara pe care o fac gastelor de la hala, observ in gradina vecinilor o gasca care incerca sa se alature celorlalte prin ochiurile gardului de sarma. Binenteles ca m-am dus sa rezolv problema, numai ca apropiindu-ma de ea nu mica mi-a fost mirarea cand am observat ca gasca avea o pata de vopsea rosie pe cap. Nu stiu cum o fi calatorit distanta de aproximativ 3 km, de la locul in care s-a ratacit pana la hala, probabil ca mai mult in zbor, dar uimirea mea a fost si este cu atat mai mare cu cat aceasta gasca a fost dusa la rau in portbagajul masinii, intr-un sac, urmand traseul strazii, iar ea s-a intors probabil in linie dreapta peste case si campuri direct la locul de unde a fost dusa. 

Epilog: legatura cu casa este atat de puternica incat gastele folosesc pentru a se intoarce, mecanisme de noi inca necunoscute .